Iavori

Volumul a fost publicat in decembrie 2008 si se poate procura la cerere de la autor ,gratuit ,cu autograf



Iavori


Interviuri cu
GHEORGHE IAVORENCIUC
realizate de
TRAIAN APETREI




PREAMBUL, CU SUPĂRARE ...

- Gheorghe Iavorenciuc a fost o vreme "om de şcoală" - învăţător - acum fiind un apropiat al artelor şi culturii, în general, pentru ca încă din primii ani postdecembrişti el să devină şi un om de afaceri cu realizări de-a dreptul spectaculoase...
- Mai precis, un om care de aproape 20 de ani rezistă în lumea afacerilor...
- Notez precizarea... Însă, de la o vreme sunteţi foarte supărat pe mai toate cele ce se petrec în jur şi sunteţi convins să vă lansaţi în politică. Pe cine v-aţi supărat? Se vede că ceva vă nemulţumeşte "pe fond"...
- Aş lua lucrurile de la ceea ce se petrece sub ochii noştri, pentru ca abia mai târziu să vedem ce-a fost...

Uninominalul
Este foarte important că după 20 de ani a apărut "uninominalul"! Socot că acest mod de a vota candidaţii a fost creat pentru mine. Acest fel de vot a fost creat pentru toţi cei care - în nume propriu - răspund pentru ceea ce pot face. Nu mai este vorba de politica "la grămadă", când deputaţii şi senatorii erau ai tuturor şi, în acelaşi timp, ai nimănui, fără ca vreunul din ei să răspundă pentru ceva.
A trecut vremea când fel de fel de oameni erau "plantaţi", "replantaţi", transportaţi, transbordaţi din diferite "centre" pe teritorii care le erau extrem de străine. Şi chiar dacă acei oameni trimişi de la "centru" pretindeau că ei cunosc foarte bine zona pe care o vor reprezenta în Parlament, prin lipsa faptelor lor, în cei patru ani ai mandatului, ei se dovedeau tot oameni străini de locurile respective! Nu putem să uităm că ni s-au repartizat parlamentari din Bucureşti - bine înfipţi pe o treaptă politică înaltă la centru! Nu-l pot uita pe un parlamentar actual care, într-o emisiune de la televizor, spunea că va candida în Oltenia sau în Nordul Moldovei... Printr-o simplă afirmaţie respectivul s-a arătat ca fiind un om fără valoare.De la afirmatia sa a trecut doar o luna si el deja a trecut pe la doua partide avide de banetul sau zornaitor. Iar dupa toate acestea, nepotul lui candideaza la Botosani. A trecut vremea prostirii mulţimilor! A venit vremea în care deputatul - împreună cu cei care l-au ales - chiar trebuie să facă ceva concret!
Votul uninominal nu este uninominal pentru deputat sau senator, ci pentru fiecare elector în parte, care alege în funcţie de probleme, afinităţi, cunoştinţe politice şi sociale, interese de partid sau zonă geografică, de mai mare sau mai mică democratizare administrativă, de funcţionare a instituţiilor statului pe plan local, de tradiţie familială sau etnică.
Parlamentarul trebuie să fie în colegiul său, în perimetrul în care lucrează, un om viu şi nu un înger sau un sfânt de după Dumnezeu! Uninominalul deschide prima poartă pe drumul înspre realizarea aşteptărilor românilor. De 20 de ani ni se tot promite! Cred că a venit ceasul omului capabil să şi înfăptuiască ceva!

Poporul este in fata demnitarilor

- Totuşi, sunt chiar 20 de ani irosiţi?
- Anii au trecut cu cei care au stat în faţă. Dar în România, acest timp nu a însemnat doar viaţa celor din Parlament! În casa fiecărui om s-a petrecut câte ceva; unii s-au născut, alţii au murit; copiii au crescut, au învăţat, alţii au plecat în Italia. Poporul a fost întotdeauna în faţa demnitarilor. Demnitarii rămân stupefiaţi că sunt atâtea probleme şi, neputând stăpâni situaţia, mai fac o promisiune, poate, poate se va realiza ceva... Politicienii fac specializari in arta de a face promisiuni.Poporul este bombardat din toate partile de informatii aservite .Televiziunile,ziarele sunt poarta de intrare si iesire a politicii.Cati bani se cheltuiesc pentru toate acestea?Unde esti tu ,popor,sa faci o noua revolutie?!

Trenul vietii
Viaţa, însă, a mers înainte şi pe plan ştiinţific şi pe plan cultural... Nu mai e o literatură de masă, nimeni nu mai spune: "Scrieţi aşa şi numai aşa, băieţi!" S-a produs o democratizare a culturii. O democratizare în care există oferta, dar şi dorinţa fiecăruia de a "prinde" ceva din oferta respectivă!. Toţi se străduiesc, sigur, după puteri, să nu piardă "trenul vieţii"! Iar "trenul vieţii" îl vor prinde doar cei care vor apela la consilieri extrem de bine pregătiţi profesional. Concret - familia trebuie consiliată unde să-şi trimită copilul - la ce şcoli...O întreagă ţară a înţepenit - sub aspectul învăţământului - la şcolile făcute în copilărie şi adolescenţă! Lipsesc şcolile pentru adulţi! Pentru restul vieţii, televizorul, ziarele - aceste "arme" ale manipulării, care ne ameţesc prin ştiri scurte şi foarte scurte şi pe care le uităm în chiar clipa în care am închis televizorul. Acestui adevărat atac asupra persoanei trebuie să-i opunem tineri puternici, suficient de înţelepţi pentru a şti ce să aleagă cu discernamant din acest bombardament cu informaţii.

Ce facem, cand facem, cum facem
- Despre "uninominal" unii comentatori susţin că n-ar fi tocmai potrivit - şi asta pentru că oamenii cu bani vor putea "cumpăra" electoratul necesar...
- Eu înlocuiesc termenul de "politică" prin sintagmele "cum facem" şi "ce facem". Politica trebuie să se coboare în concret. Trebuie să desfacem totul pe segmente. Ţara are 20 de milioane de locuitori. Dar nu vorbesc toţi odată! Fiecare are viaţa lui, un segment, o bucăţică, o "felie" din viaţa ţării. Aşa gândind, politica va trebui să însemne "ce facem cu şcoala?", "ce facem cu agricultura?", "ce facem cu infrastructura?", "ce facem în condiţiile în care ţările vecine se dezvoltă rapid, iar noi n-avem resurse să ţinem pasul?" Lucrurile sunt ca şi în familie: ce facem când s-a ars becul? Ce facem când ne lipseşte o furculiţă? Ce facem când vacuta e bolnavă? Ce facem când pe copil îl doare burta? Ce facem cu fata pe care nu ştim la care şcoală s-o dăm? Acestea toate conduc spre politici familiale... Când se vor aduna întrebările din toate familiile, se va ajunge la o politică naţională, la un răspuns naţional la mare întrebare: "Ce facem?"

Nu-i de mirare că ocupându-se cu orice altceva decât cu a răspunde la întrebări de acest fel, politica a început să fie percepută de români defavorabil!
Privesc la aceeaşi politică dintr-un alt unghi... Se zice că este bun gospodar acel om care îşi face pentru gospodăria sa politici corecte; dincolo de sondaje şi manipulări, dincolo de false crize şi false valori, viaţa adevărată rămâne extrem de clară şi simplă. Dar marea politică se încăpăţânează să nu mai privească tocmai spre aceste lucruri extrem de clare şi simple. Şi de aici ruptura dintre politică şi omul de rând!

Insangerarea culturala

- D-le Iavorenciuc, aţi vizitat multe ţări ale lumii. Şi prin alte părţi, agitaţia în politică este tot atât de intensă? Că pe la noi mai toţi "fac politică" şi vorbesc la telefonul mobil...
- Nu m-a interesat atât alergătura desarta prin lume, cât „insangerarea” in culturile pe care le-am ogorit. Peste toate fiind de socotit roadele ce se cristalizează în mintea mea după ce am adunat atâţia kilometri, mii , zeci de mii,sute de mii...
Cred că este o obligaţie a fiecăruia să meargă să se "hrănească" din ceea ce oferă alte culturi. Avem a merge în genunchi prin cultura lumii... Am genunchii zdreliţi de atâtea drumuri - la figurat, desigur! În aceste călătorii trebuie să mănânci orez şi să sculptezi în bobul de orez pentru a înţelege cultura din acea parte a lumii. Sunt un căutător de soluţii, prin lume, la problemele existente! Nu ştiam la ce şcoală să-mi dau fata. I-am spus: " Rămâi acasă şi, când mă voi întoarce din lume poate că voi fi găsit răspunsul corect la întrebarea care ne preocupa: la ce şcoală să ne dăm fata!" Şi asta pentru a o feri pe ea - fata mea - de alergarea nesigură prin viaţă, în căutarea locului potrivit.
Deci, consiliere

Iată de ce revin la problema consilierilor - consilierii trebuie să-i educe pe părinţi - pentru că, a fi părinte, este o profesie - aşa cum electronistul se ocupă de aparatele electronice, chimistul de instalaţii chimice...

Scoala ca atare

- Iau seama că, încet, încet ne apropiem de un teren care vă este drag - şcoala...
Parafrazând-ul pe Eminescu: Nu cred a înceta să învăţ vreodată!
Dupa spusele didactilor :avem nevoie de o educatie permanenta si durabila.
Învăţământul trebuie să ia seama - şi să se organizeze ca atare - şi în funcţie de ceea ce se petrece în învăţământul altor ţări! Nu trebuie sa ne mai straduim sa descoperim din nou ce altii au descoperit de mult.Trebuie doar sa selectam cu grija si doar sa aplicam.Sunt destule modele de educatie ce in decursul timpului au dat rezultate bune.Nu trebuie decat sa selectam si sa aplicam. Am umblat prin lume şi tare m-a mai durut faptul că există atât de multe elemente durabile,valoroase in practica educationala din lume ce nu au fost abordate nici macar ca idee de catre învăţământul românesc.

Principii simple si corecte

Şcoala trebuie să aibă principii simple şi corecte.
Cel care merge la şcoală trebuie făcut să înţeleagă că merge acolo pentru a munci! Orele de şcoală trebuie să fie respectate cu stricteţe!
Numai aşa tinerii vor creşte punctuali şi vor şti că în viaţă este obligatoriu să fie la o anumită oră la servici; numai aşa ei vor şti ora precisă când vine şi când pleacă trenul. Dacă nu se va ajunge la o conduită riguroasă, cu program bine fixat, se va rămâne la stadiul bâjbâielilor,la bunul plac al fiecaruia si la voia intamplarii.
Toate eforturile educationale nu se fac de dragul scolii, ci pentru avea rezultate dintre cele mai bune in viata.De aici si:„Ai carte-ai parte!”.
Si-n democratie e mai valabil ca oricand:”Vrei bine?Bine!Nu?Nu!”Scurt si cuprinzator.
Viata nu e usoara .Deci trebuie sa fim responsabili de mici. Cum ne asternem, asa dormim!

Învaţă-mă, te rog, geografie

Apoi, când elevul are de ales "trenul vieţii", el să fie consiliat de specialişti bine pregătiţi. Copilului trebuie să i se dea dreptul de a alege în cunoştinţă de cauză. Numai aşa va fi interesat de ceea ce are de învăţat, numai aşa va trage profesorul de mânecă pentru a primi toate informaţiile in directia pentru care e dotat si care-l pasionează. Va trebui să se ajungă la stadiul în care elevul să se roage de profesor: "Învaţă-mă, te rog, geografie!", "Învaţă-mă, te rog, fizică!" Elevii ar trebui să înveţe ceea ce li se potriveşte la vremea respectiva si ceea ce va avea valoare in viitor.
Mai mult daca as impinge lucrurile, as putea spune ca la scoala mai mult se pierde vremea daca nu este abordata in mod pragmatic ,responsabil si riguros.Eu totdeauna ,spre deosebire de directiile ce mi-au fost turnate in mintea frageda,am considerat copilul un mic adult ,cu foarte mari responsabilitati pentru viitorul sau.
Si mai mult desconsider suprematia adultilor si preocuparea acestora, dincolo de limite, de a se face ascultati si de a-si teroriza copiii cu teoriile lor.
Ca in nici o alta meserie, profesorul are de suportat cea mai mare presiune din partea mediului cultural,social, educational, politic ,psihologic si conceptual.La toate acestea adaugandu-se perisabilitatea extraordinara a societatii.Iar tu ca profesor trebuie sa suporti toate defectele societatii prin cel mai absorbant element al sau :copilul.Si tot tu trebuie sa prevezi si viitorul,sa-i oferi copilului ,care de fapt e al tau,cu totul altceva decat impune si obliga neintelept programa scolara.

La ora 10 matematica

Pentru că acum, marti,22 septembrie, de la ora 10, să zicem, toţi elevii din România de clasa a II-a învaţă matematică - şi asta deşi trei sferturi din elevi nu au nevoie de acele cunoştinţe si nu atunci.
Altii ,de alta varsta,învaţă fizică, deşi mulţi nu vor mai auzi în viaţa lor de cele povestite la lecţia de fizică.
Sunt de însuşit - obligatoriu - câteva materii. Nu-i cu folos ca joi, de la ora 9.00, toţi elevii de aceeasi varsta să înveţe despre Munţii Carpaţi! Copiii au capacităţi diferite, afinităţi diferite, opţiuni diferite. Copiii au ritmuri biologice diferite. N-ar trebui ca în toată şcoala românească să existe o aceeaşi curbă a efortului.Didactica decide! Se începe munca ceva mai uşor luni, marţi se creşte ritmul lecţiilor, miercuri e vârful de sarcină - poţi să bagi în creierul copilului matematică de să-l tâmpeşti! Apoi joi – obligatoriu scade efortul, vineri e o bolmojeală, iar sâmbătă - gata - toţi la joacă. Am văzut şcoala franceză din Maroc - să zicem. Miercuri era zi speciala- dedicata jocurilor,activitatilor recreative.Copiii impreuna cu unii parinti si cadrele didactice făceau activităţi de socializare. Şcoala trebuie să-i pregătească pe copii pentru viaţă, nu pentru a păstra si accentua diferenţele între clase sociale, între poziţii sociale!

Drepturi si obligatii asumate

Copiii să aibă drepturi, dar şi obligaţii. Să fie obligaţi să recupereze materia pe care n-au studiat-o, dacă au absentat din motive foarte bine întemeiate... Iar dacă au absentat fără motiv, părinţii să fie puşi să plătească acele ore, iar elevii obligati sa le recupereze.
Cunoştinţele elevilor să fie probate prin examene serioase. Dacă tot vor avea dreptul să-şi aleagă obiectele pe care le doresc, după o consiliere prealabilă, dacă tot vor avea dreptul să-şi aleagă profesorii cu care vor lucra mai bine, în funcţie de afinităţi şi stil de muncă, apoi şi răspunderea să le fie mai mare! În acest fel şi unii profesorii vor fi interesaţi să-şi ia misia în serios, altfel, rămânând fără elevi, vor rămâne fără salar şi, în cele din urmă, fără profesie...
De asemenea, cred in atragerea de specialisti din mediul profesional ,cu dar pedagogic deosebit in a improspata si aduce plusvaloare invatamantului .
Când elevii sunt reticenti fata de scoala si nepregătiţi, ei bine, acesta este un semn că si în relaţia elev-profesor cineva n-a fost dorit! Elevii vor fi neatenţi la ore doar atunci când nu vor fi înţeles de ce trebuie ca ei să stea în acele bănci de şcoală! Treptat se va face o selecţie de valori - şi între profesori şi între elevi.
De fapt cu ce raspund eu ca invatator ca am lucrat patru ani la o opera de arta-viitorul adult-daca am stricat materialul,am rebutat,sau am creat un monstru ? Unde e raspunderea pentru fapta mea ? Unde mai e proverbut fluturat prin scoala « dupa fapta si rasplata »
Acolo unde se termina raspunderea incepe sindicatul...
Pentru fiecare copil trebuie alocat un buget .Pentru performanta trebuie alocat buget.Nu salarii ci sisteme de salarizare .Nu sindicate ale nevoilor ci sindicate ale performantei.De unde incep sindicatele ,ca partener social,la reformarea mentalitatii romanilor ?Scoala trebuie sa creeze cat mai multe valori care sa ajuta societatea sa treaca prin perioade de criza,iar nu nevolnici carora sa le scuturam petale de trandafiri pe crestet sub forma de ajutoare sociale .Ce nu se face in scoala se vede in viata.
Eu sunt un tip de "moda veche" - cer seriozitate, raspundere si perseverenta.
Daca tot te apuci sa faci ceva ,atunci fa bine! Si daca tot te-ai priceput sa faci bine un lucru, de ce sa nu-l faci foarte bine…cel mai bine ?
Cine esti tu sa nu ai grija de viata ta.