ZAMBIA -Tribul Mukuumi

MAURITIUS-Insula lui DODO-2

Mauritius
Republica Mauritius,Deviză: "Stella Clavisque Maris Indici","Steaua şi Cheia Oceanului Indian"
Capitală Port Louis,Independenţă 12 martie 1968
Monedă 1 rupee mauriţiană = 100 cenţi
Mauritius , este o naţiune insulară din largul coastelor continentului african în sud-vestul Oceanului Indian, la aproximativ 900 km est de Madagascar. Mauritius face parte din insulele Mascarene împreună ci insula franceză Réunion situată la 200 km sud-vest .
Istorie
Insula Mauritius a fost descoperită în 1507 de portughezul Pedro Mascarenhas. Pe atunci, ea era încă nelocuită, însă mai apoi, în 1598, devine colonie olandeză şi rămâne aşa până în 1710, purtând numele principelui Mauriciu de Orania. Între anii 1715-1810 insula devine colonie franceză – „Île de France” şi serveşte drept o importantă escală în drumul spre India şi Ceylon. În 1810 este ocupată de Marea Britanie şi devine, în urma Tratatului de la Paris (1814), posisiune engleză (rebotezată Mauritius). După desfiinţarea sclaviei în anul 1834, pe plantaţiile de trestie de zahăr sunt aduşi muncitori din India şi China. La 12 martie 1968 Mauritius îşi declară independenţa de stat ca dominion în cadrul Commonwealth-ului, iar la 12 martie 1992 devine republică. Ca urmare a stabilităţii politice, în ciuda structurării vieţii interne pe comunităţi etnoconfesionale sau istorice, economia Mauritius ţării a înregistrat un continuu progres, fapt pentru care Mauritius este considerat „unicul nou stat industrializat” al continentului african. Preşedintele Cassam Uteem, ales în 1992 (reales mai apoi în 1997) promovează o poltică de restructurare a economiei, vizând diversificarea ramurilor industriale active şi stimularea turismului. Alegerile legislative, avute loc pe 11 septembrie 2000, sunt câştigate de opoziţie, alianţa între Mişcarea Militantă Mauritană (MMM) şi Mişcarea Socialistă Mauritană (MSM). Sir Anerood Jugnauth, membru al MMM, fost premier în perioada 1982-95, devine şef al guvernului, iar Paul Bérenger, preşedintele MSM, vicepremier, urmând ca peste trei ani să preia funcţia de prim-ministru. Înţelegerea a fost respectată şi Paul Bérenger devine primul premier neindian din istoria Mauritiusului. Guvernul continuă politica de dezvoltare a sectorului de înaltă tehnologie (high-tech) în economie.
Populaţie[1]
Populaţia urbană constituie 41,3% din populaţia totală a ţării, [2] iar ariile urbane principale sunt (mii locuitori): Beau Bassin-Rose Hill (103,9), Vacoas-Phoenix (100,1), Curepipe (78,9), Quatre Bornes (75,9). Populaţia este concentrată în mare parte în zona central-nordică, îndeosebi ariile urbane Port-Louis (20% din populaţia Mauritiusului), Beau Bassin-Rose Hill şi Vacoas-Phoenix.
Natură
Insula Mauriţius, de formă aproape triunghiulară (lungimea maximă 72 km, lăţimea maximă 53 km), are un relief de origine vulcanică, dat de un podiş presărat cu numeroase vârfuri şi cratere vulcanice stinse (altitudinea maximă 828 m, Mount Piton), care coboară treptat spre nord, dar cade brusc spre coastele sudică şi vestică. Cu excepţia părţii de sud, insula este acoperită cu lavă pe mai mult de ⅔ din suprafaţă. Ţărmurile, însoţite de recife de corali, însumează 217 km.
Climă
Clima este tropicală, cu temperaturi medii anuale ce depăşesc 23 °C la ţărmul mării şi 19 °C pe platoul înalt şi cu precipitaţii abundente (până la 5000 mm/an în zona podişului central) în sezonul ploios, ce durează din noiembrie până în aprilie.
Floră şi faună
Pădurea tropicală acoperă aproape ⅓ din suprafaţa ţării. Fauna este bogată în păsări dar săracă în mamifere.
Economie
Mauritius este supranumit „Hong-Kong-ul francofon”. Poate de aceea că are o economie în continuă creştere, practic, de la obţinerea independenţei, într-un ritm anual de 5-6%, fapt ce i-a permis înscrierea între statele lumii cu dezvoltare medie. Succesul economic al Mauritiusului are la bază promovarea investiţiilor străine în „zonele libere” (peste 550 întreprinderi mici, plasate pe întregul teritoriu, care realizează confecţii, textile, produse de pielărie, iar mai recent şi optice şi ceasuri), expansiunea serviciilor financiare (peste 9000 de firme îşi au sediul sau filiale în Mauritius), „exprimată” în investiţii bancare de cca. 1 mrd. dolari şi promovarea turismului (cca. 1/10 din PIB). În agricultură (10% din PIB, 14% din populaţia activă), cultura trestiei de zahăr rămâne dominantă (cca. 90% din suprafaţa cultivată, 25% din exporturi). Există, de asemenea, plantaţii de palmier, de cocotieri în regiunile de coastă, de vanilie şi de tutun de-a lungul văilor principale, ceai şi cafea pe platouri. Industria producătoare „tradiţională” include fabrici de zahăr (cca. 400 mii t/an), ţigarete, bere, săpun, conserve din fructe şi carne, principalele centre fiind capitala (Port-Louis), Grand-Port, Flacq ş.a. în capitală există şi o rafinărie de petrol (pe bază de import) şi una de îngrăşăminte chimice. Un sector extrem de dinamic este cel al confecţiilor, ce contribuie cu 50% la exporturile Mauritiusului, iar unul de mare viitor este cel al software-ului (creat cu ajutorul specialiştilor din India). Balanţa comercială este uşor deficitară, exporturile acoperind 92% din valoarea importurilor. Principalii parteneri ai Mauritiusului sunt Marea Britanie, Franţa, Republica Africa de Sud, SUA. Turismul dispune de un potenţial natural ridicat şi de o infrastructură modernă, încasările anuale fiind în jur de 600 milioane de dolari[2].
Turism
702000 turişti străini (în special din Franţa – 39%, insula Réunion – 16 %, Republica Africa de Sud, Marea Britanie şi Germania). Veniturile din turism alcătuiesc 695 milioane dolari. Principalele zone turistice sunt:
capitala (Port-Louis):
Fort Adélaire (secolul al XIX-lea);
citadela (1883);
statuia vicontelui Mahé de la Bourdonnais (secolul al XVIII-lea);
pagode;
temple hinduse;
moschei şi biserici;
împrejurimile:
staţiuni balneoclimaterice;
peisaje deosebite;
oraşele Curepipe şi Mahébourg, de pe coasta sud-estică:
două staţiuni turistice:
balneoclimaterică;
climaterică;
localitatea Pamplemousses, din nord (locul în care Bernardin de Saint Pierre a scris romanul Paul şi Virginia);
conuri vulcanice:
Mount Peter;
Both;
Morne Brabant ş.a.;
cratere vulcanice;
lacuri;
văi cu cascade etc.
„Istoria timbrului”
Insula Mauritius a devenit celebră datorită unui timbru poştal, la care visează fiecare filanterist din lume. Timbrul numit "Mauritius albastru" a fost emis în fosta colonie britanică, în 1827. Până astăzi s-au mai păstrat doar 12 exemplare estimate de colecţionari ca fiind cele mai valoroase din lume. Faima sa se datorează greşelii gravorului: în timp ce grava plăcile, Joseph Barnard avea în faţa ochilor sigla atârnată deasupra oficiului poştal. Astfel, în loc de cuvintele "Post paid" (franco) a aplicat pe timbru inscripţia "Post Office". Astăzi locuitorii insulei îi sunt recunoscători gravorului distrat. Datorită lui, timbrele cu efigia reginei britanice Victoria au făcut insula celebră